Elementul cel mai important in utilizarea autovehiculelor, indiferent de natura acestora, este siguranta circulatiei, de care va depinde, in primul rand, viata conducatorului auto si a persoanelor din masina si imediata apropiere a acesteia si, in al doilea rand, integritatea valorilor transportate, inclusiv cea a autovehiculului. Siguranta circulatiei depinde de toate elementele componente ale partii de legatura cu solul (frane, suspensie, anvelope), cel mai important element fiind reprezentat de anvelopa deoarece este singurul element care leaga automobilul direct de sol.
La automobilele moderne toate fortele perturbatoare care actioneaza asupra autovehiculului, mai putin fortele aerodinamice, sunt generate in pata de contact dintre anvelopa si calea de rulare. Intelegerea in detaliu a interactiunii dintre anvelopa si cale, conditiile de functionare si fortele si momentele rezultante in pata de contact, este un aspect esential a dinamicii totale a automobilului.
Daca am sectiona transversal o anvelopa am putea observa o structura compacta de cauciuc cu insertii de materiale (bumbac, vascoza, fibre poliamidice, metal, etc). In realitate, structura compacta de cauciuc natural sau sintetic, care se realizeaza prin procesul de vulcanizare, este formata din doua sau mai multe straturi de baza care reprezinta carcasa, peste care sunt adaugate celelalte elemente.
Carcasa constituie scheletul anvelopei si se confecţionează din straturi de fibre textile sau din materiale sintetice, cunoscute sub denumirea de „ pliuri de cord”, care alterneaza cu straturi din cauciuc. Cordurile reprezinta fibre rasucite sau fire din poliester, celofibra, nailon sau otel care asigura rezistenta carcasei anvelopei si curelelor. Marimea rezistentei unei anvelope este dată de numarul pliurilor echivalente (Ply-Rating-PR), care reprezinta numarul conventional de straturi de retea de cord din anvelopa incarcata la sarcina maxima admisa. Un pliu echivalent corespunde retelei de cord din bumbac, avand sarcina de rupere a firului 90 N.
