In cazul placutelor de frana existente pe piata in prezent, formula compozitiei lor trebuie sa fie suficient de abraziva pentru a asigura mentinerea suprafetei discurilor neteda si curata. Pe masura ce materialul poate traversa suprafata de contact, stratul de material de pe disc este constant reinoit si pastrat uniform – din nou pana ce temperatura limita de lucru eficient a placutei a fost depasita sau daca placutele nu au fost rodate (pasuite) pe discuri suficient sau corespunzator.
In acest din urma caz, daca stratul format in timpul pasuirii sau perioadei de “incalzire” nu este uniform, transferul de material poate scapa de sub control fie prin lipsa fie printr-o cantitate prea mare cand se se opereaza la temperaturi ridicate. Placutele organice si semi-metalice din trecut functionau pe principiul abraziv mai degraba decat pe cel aderent si sufereau de severe limitari ale temperaturii maxime de lucru eficient.
Compozitia folosita pentru a functiona silentios si eficient la temperaturile relativ coborate generate de mersul in regim de croaziera sau prin oras, isi va iesi din parametri in cazul unui stil de condus ultrasportiv, agresiv. Daca abordati un stil ultrasportiv, de lunga durata, cu placute OEM, veti avea toate sansele sa va confruntati cu fenomenul de “fading” (diminuarea treptata si graduala a eficientei franelor), transfer excesiv de material de placuta pe suprafata discurilor si, nu in ultimul rand, fierberea lichidului de frana.
Indiferent de compozitia aleasa, daca ambele, placutele si discurile nu sunt pasuite corespunzator, transferul de material dintre cele doua componente poate avea loc in mod aleator – care poate duce la depozite inegale pe discuri si vibratii pe perioada de franare. In mod similar, chiar si in cazul in care franele au fost corect rodate, in cazul in care cand sunt foarte incinse sau dupa un lung pasaj de autostrada franam violent de la o viteza foare mare pana la oprirea totala, este posibil ca placutele sa lase o dara vizibila pe discuri.


